M-am gândit că ar fi frumos să aducem la cunoștință columbofililor și, în special, a copiilor lor, o poveste emoționantă despre un porumbel erou, un porumbel care a salvat viața a aproape 200 de soldați în timpul Primului Război Mondial. Că mulți alți eroi, el a rămas infirm în urmă rănilor „câștigate“ în război, dar, tot că un erou cu meritele recunoscute, a fost singurul porumbel decorat pentru conduită militară excepțională. Ba chiar, la Muzeul Național al armatei americane – The Național Museum of The United States Army – există un exponat identificat astfel: ,,Cher Ami, 77th Division, 1918-1919“. Acest exponat este un porumbel împăiat, dar menționarea Diviziei 77 în care acesta a servit ne aduce clar la cunoștință faptul că avem de-a face cu un soldat. Și nu unul oarecare, ci unul decorat cu medalia franceză „Crucea de război“ (Croix de Guerre avec Palme).

Când oamenii se gândesc la un soldat, cei mai mulți nu s-ar gândi la un porumbel. Cu toate acestea, porumbeii au jucat un rol important în schimbul de mesaje între unitățile de pe câmpul de luptă. Datorită acțiunilor porumbelului călător Cher Ami, Divizia 77, cunoscută mai apoi sub numele de „Batalionul Pierdut“, a fost salvată de la distrugere totală. Cher Ami, care înseamnă „prieten drag“ în franceză, s-a născut în 1918, fiind unul dintre cei 600 de porumbei din Corpul de semnalizare a armatei americane, trimiși în Franța pentru a ajută la comunicarea pe câmpul de luptă. Porumbeii călători sunt cunoscuți pentru capacitatea lor de a-și găsi drumul spre casă, chiar și de pe teritorii pe care porumbeii nu le cunosc. În 2013, John Hagstrum, un geolog de la United States Geological Survey, a studiat această capacitate de orientare ieșita din comun. El a descoperit că porumbeii pot auzi sunete la frecvențe joase, permițându-le să creeze o hartă a sunetului în capul lor. Folosind această hartă sonoră, ei pot naviga în spații necunoscute pentru a ajunge acasă. Armata a recunoscut această abilitate la începutul Primului Război Mondial, în 1914, când a fost înființat pentru prima dată Corpul de porumbei al armatei. Telefonul și radioul erau încă tehnologii noi și nu întotdeauna accesibile pe câmpul de lupta, așa că porumbeii au rămas cele mai sigure mijloace de comunicare. Mesaje scurte erau plasate într-un recipient minuscul atașat de piciorul porumbeilor, pe care aceștia aveau să le ducă la destinație. În cartea „Incredibila poveste a lui Cher Ami“ (The incredible story of Cher Amie), scrisă de Anita Ganeri, autoare din Marea Britanie a multor cărți de informare (biologie, geografie, istorie naturală) pentru copii, membră a Societății Regale de Geografie, ne sunt dezvăluite faptele care aveau să schimbe percepția lumii asupra porumbeilor călători. Această carte spune povestea adevărată a curajului uimitor al lui Cher Ami în fața unor șanse copleșitoare.

Nici gloanțele nu l-au putut opri

Dar Cher Ami nu a fost singurul porumbel care a ,,luptat“ pe front. El a fost unul dintre zecile de mii de porumbei care au zburat în misiuni eroice în timpul Primului și celui de-Al Doilea Război Mondial. Alese pentru viteză și instinctul lor de orientare, aceste păsări mici au jucat un rol vital în efortul de război, influențând de multe ori rezultatul confruntărilor. ,,Este 3 octombrie 1918. Primul Război Mondial se declanșează în toată Europa. Pe frontul de Vest din Franța, 600 de soldați din Divizia 77 a Corpului de semnalizare al armatei SUA au fost prinși în spatele liniilor inamice, între liniile germane și cele ale aliaților. Înconjurați de trupe germane și mitraliați de focul de artilerie al propriei armate, mulți dintre soldați sunt uciși sau răniți. Până a două zi, mai puțin de 200 de oameni din „Batalionul Pierdut” au rămas în viață. Pe măsură ce situația devenea din ce în ce mai disperată, singură lor speranță era să trimită un mesaj pentru ajutor propriilor trupe. Deoarece nu aveau la îndemâna semnalul radio, singură lor opțiune era folosirea unui porumbel călător. Însă armata germană era antrenată pentru a doborî porumbeii care transportau informații. Rând pe rând, au fost trimiși porumbeii călători, dar aceștia au fost scoși din lupta unul câte unul. Doar unul le mai rămăsese, acesta era Cher Ami. În timp ce Cher Ami zbura, germanii l-au observat și au deschis focul… Va supraviețui acest porumbel și va salva „Batalionul Pierdut“ sau speranța a dispărut?“.
Dar, să vedem cum s-au derulat evenimentele. Cher Ami era staționat cu Divizia 77, denumită ulterior „Batalionul Pierdut”, în Pădurea Argonne. Aproximativ 600 de soldați luau parte la bătălia cunoscută sub numele de Ofensivă Meuse-Argonne din Franța. În timpul luptelor, această divizie a fost înconjurată de trupele germane și separată de restul trupelor americane, sub bombardamente puternice. Batalionul a fost prins în spatele liniilor germane și nu a putut să-și facă cunoscută poziția. În curând, și bombele americane au început să cadă asupra „Batalionului Pierdut“, făcând situația și mai îngrozitoare. După două zile de luptă, pe 4 octombrie, mai rămăseseră în viață 194 de soldați. Maiorul american Charles Whittlesey și oamenii săi au urmărit cum aproape toți porumbeii lor erau doborâți de germani până când au rămas cu un singur porumbel – Cher Ami. Whittlesey a atașat mesajul la piciorul lui Cher Ami, scriind: „Suntem de-a lungul drumului paralel cu 276.4. Propria noastră artilerie aruncă un baraj direct asupra noastră. Pentru numele lui Dumnezeu, opriți-o!“. Cher Ami a ocolit gloanțele germane, dându-le soldaților speranță, până când a fost împușcat în piept și a căzut la pământ. Împotriva tuturor probabilităților, s-a întors pe cer pentru a transmite mesajul. A zburat cu o viteză record, parcurgând 25 de mile (40 de km) în mai puțin de o jumătate de oră, respectiv 25 de minute. A ajuns la baza americană cu mesajul, viu, dar grav rănit. Datorită călătoriei lui Cher Ami, bombardamentul asupra „Batalionului Pierdut“ s-a oprit și 194 de oameni s-au întors în siguranță pe liniile americane. Pe 7 octombrie 1918, aproape 200 de oameni care mai rămăseseră din „Batalionul Pierdut” fuseseră salvați.
Când americanii l-au preluat pe Cher Ami cu mesajul, au văzut că pasărea era grav rănită. Un picior îi atârna de o bucată de piele și nu a putut fi salvat. În pieptul porumbelului era o gaură de mărimea unei monede și un ochi era dispărut. Chirurgii militari au făcut tot ce au putut pentru a salva viața porumbelului. Medicii armatei au reușit să-l salveze pe Cher Ami, dar acesta și-a pierdut piciorul drept și a rămas orb de un ochi. Chiar și așa, el devenise eroul Diviziei 77 Infanterie. Sub îngrijirea antrenorului său, căpitanul John Carney, Cher Ami s-a întors acasă în Statele Unite, unde a murit din cauza rănilor de război în data de 13 iunie 1919, în Fort Monmouth, New Jersey. Generalul John J. Pershing, comandantul forțelor americane din Franța, care l-a escortat până acasă pe Cher Ami, l-a onorat, spunând: „Nu există nimic prea mult pe care Statele Unite să le poată face pentru această pasăre”.

Porumbelul-erou, expus la Institutul „Smithsonian“

Cher Ami a avut 12 misiuni de succes – o rată mare de succes în rândul porumbeilor călători, dar cea mai periculoasă și eroică misiune a fost cea din timpul ofensivei Meuse-Argonne din 1918. Pentru a onora curajul lui pe câmpul de luptă guvernul francez i-a acordat lui Cher Ami ordinul „Crucea de război“ (Croix de Guerre avec Palm), o decorație militară franceză acordată pentru conduită excepțională în timpul Primului Război Mondial. Trupul împăiat al lui Cher Ami a fost păstrat de armata și, ulterior, în anul 1921, a fost predat cu onoare Institutului „Smithsonian“ din Washington DC, un institut de învățământ și cercetare administrat și finanțat de guvernul Statelor Unite. El este cel mai mare complex muzeal din lume, cu 19 muzee, o grădina zoologică și nouă centre de cercetare. El găzduiește peste 137 milioane de obiecte în colecțiile sale, din toate domeniile, de la istorie americană, istoria tehnicii, istorie naturală, antichități grecești, etrusce, române și egiptene, la artă islamică și mondială. În decursul timpului, a fost discutat mulți ani sexul acestui porumbel. Inițial, după moartea sa, s-a stabilit că Cher Ami era o femelă Blue Check. Totuși, situația avea să se schimbe în anul 2021, atunci când institutul american a efectuat un test ADN care a elucidat misterul. „În mod tradițional, Cher Ami a fost adresată cu pronume feminin, în conformitate cu înregistrările contemporane ale Corpului de semnalizare care marchează pasărea că „hen“ (femelă). Cu toate acestea, Institutul Smithsonian îl denumește pe Cher Ami drept „cock“ sau porumbel mascul. În anul 2021, în onoarea a 100 de ani de la expunerea lui Cher Ami la Institutul Smithsonian, instituția a făcut teste ADN pentru a determina definitiv sexul biologic al păsării. ADN-ul a stabilit un mister vechi de un secol atunci când s-a conchis în mod concludent că Cher Ami era mascul din punct de vedere biologic. Cher Ami este expus în prezent în Muzeul Național de Istorie Americană al Institutului Smithsonian, unde oamenii pot află despre zborul său curajos“, a precizat Ellora Larsen, Specialist în Educație la Muzeul Național US Army.0815

Fly, Cher Ami, fly!

Pe lângă consemnările din documentele oficiale ale vremii (Biografia lui Cher Ami există în arhivă Muzeului Național al Armatei SUA) și articole în presă (Washington Post și Popular Science), precum și în documentele Centenarului Primului Război Mondial, eroismul și curajul lui Cher Ami au inspirat, în decursul timpului, și lumea artistică, astfel că povestea lui Cher Ami a intrat astfel în conștiința universală. Scriitoarea americană Joan Carson, supranumită ,,The Bird Lady”, ale cărei articole despre păsări apar în publicațiile americane Northwest de aproape 50 de ani, subliniază că, după povestea lui Cher Ami, importanța porumbeilor în conștiința oamenilor a fost astfel reconsiderată. ,,Cher Ami și batalionul pierdut”, sună că titlul unui film francez. Aceste cuvinte nu ne aduc în minte viziuni despre porumbei, decât dacă știi povestea lui Cher Ami. Isprăvile lui Cher Ami în timpul Primului Război Mondial au fost documentate în cărți și filme, precum filmul „The Lost Battalion” și cartea ,,Fly, Cher Ami, Fly!” (Zboară, Cher Ami, Zboară!)

Compilație de texte realizată de
Sonia Caragea