Sportul columbofil a cunoscut o dezvoltare uriașă în ultimii 20 de ani, în special distanța curselor și intensitatea acestora a crescut enorm. Porumbeii cu 6000 de kilometri clasați nu mai sunt o excepție, fenomen considerat imposibil în urmă cu 20 de ani. Din cauza acestei intensități ridicate a curselor, porumbeii sunt, de asemenea, sub mai multă presiune, iar riscul de infecții este mult mai mare. Prin urmare, este normal ca cineva să-i ajute la un moment dat. Dar oare nu exagerăm noi cu acest lucru în ultima vreme? Cu toții suntem de acord că utilizarea în exces a antibioticelor capătă proporții dramatice. Medicii veterinari care oferă un mix de 4 în 1 sau „sistem de 4 săptămâni” sunt totuși mai mult o regulă decât o excepție. Faptul că tragi cu tunul ca să omori un tânțar, are o prea mică legătură cu medicina porumbeilor. Rezultatul este așadar o rezistență uriașă la aceste antibiotice și din această cauză, crescătorii trebuie să folosească din ce în ce mai multe antibiotice, antibiotice mai puternice și tratamentele trebuie să fie susținute mai mult timp pentru același rezultat. De asemenea, vedem adesea probleme în reproducere. Crescătorii în care există o mulțime de probleme si trebuie apelat la antibiotice chiar și atunci când la matcă cresc puii. Și da, în ultimii ani au fost deja vizibile niște consecințe dramatice. Crescătorii în care nici măcar un pui nu se mai dezvoltă asa cum ar trebui. Rezultatul, o vânzare a întregului lor, de preferință în străinătate. Dar există un echilibru sănătos? Ne putem face porumbeii mai puternici, putem crește rezistența naturală? La aceasta întrebare căutăm răspuns în cele ce urmează.
Dr. Sonia Caragea

Pentru a înțelege mai bine rezistența naturală, trebuie mai întâi să obținem o perspectivă asupra sistemului imunitar al porumbeilor noștri. În primul rând, avem o împărțire între sistemul imunitar nespecific și cel specific. Sistemul nespecific constituie prima linie de apărare. Constă dintr-un număr mare de mecanisme de apărare care protejează corpul porumbeilor de bacterii, virusuri, ciuperci etc. Un factor important în acest sens îl reprezintă citokinele. În plus, aveți „sistemul complementar, în cascadă”, care este o succesiune de reacții chimice care asigură că atașarea anticorpilor și secreția de celule fagocitare se desfășoară mai ușor. Sunt proteine mici, prezente în sânge și produse în ficat, care joacă un rol crucial în acest sistem. Prin urmare, un ficat care funcționează bine este de o importanță fundamentală, dar vom reveni la asta mai târziu. Desigur, și celulele albe din sânge, numite și leucocite. De asemenea, „prezentarea antigenului” face parte din apărarea nespecifică și crucială pentru apărarea specifică pe care o discutăm mai jos.
În plus, avem, desigur, o serie de bariere naturale în corpul porumbeilor, cum ar fi celulele vâscoase cu epiteliul gâtului în căile respiratorii, care trebuie să asigure că intrușii ramân afară. Apărarea specifică a porumbeilor funcționează și cu celulele B, celulele T și imunitatea umorală. Bacteriile sau virușii specifici sunt atacați de anticorpi și excretați din organism. Pentru toate aceste celule ale sistemului imunitar, o serie de locuri sunt cruciale. De exemplu, timusul este foarte important în formarea celulelor T și producerea de celule B. În plus, desigur, măduva osoasă și splina sunt extrem de importante. Sistemul limfatic joacă, de asemenea, un rol major în acest sens. Porumbeii nu au ganglioni limfatici, dar au țesut limfoid important care se află în apropierea intestinelor și căilor respiratorii. Acest țesut limfoid conține o cantitate mare de plasmocite și anticorpi, cruciali în rezistența naturală.

Dezvoltarea

Dezvoltarea sistemului imunitar începe la porumbeii noștri voiajori încă din faza embrionară, deci în ou. S-a dovedit științific că animalele care s-au infectat în ou au dezvoltat mai puține limfocite B, prin urmare, au fost capabile să producă mai puțini anticorpi. Primele luni de viață sunt, de asemenea, extrem de importante în dezvoltarea sistemului imunitar. De aceea este important ca în aceste luni porumbeii să fie îngrijiți optim și, mai ales, să aibă suficiente vitamine, minerale și nutrienți. Atenție, asta nu înseamnă că prin definiție nu pot trece prin boală, ba chiar dimpotrivă. Sistemul imunitar este în plină dezvoltare, așa că ar trebui să facă parte din el, dar ca si columbofil nu trebuie să acționezi prea mult și să fii mai ales atent la utilizarea antibioticelor sau a altor medicamente. Acestea pot contracara dezvoltarea sistemului imunitar, dar vom reveni mai târziu la acest aspect.

Rezistența

Primul lucru de care ar trebui să fim conștienți atunci când vorbim de rezistență naturală este faptul că trebuie să ai grijă ca bacteria să nu devină mai puternică decât individul. Adică: bacteriile pot deveni rezistente la antibiotice, dar pot deveni rezistente și la rezistența naturală a porumbelului însuși. Se adaptează astfel încât să poată supraviețui mai bine. Același lucru este valabil și pentru virusuri. Se pot adapta cu ușurință și încearcă să supraviețuiască . De aceea este foarte important să încerci să faci corpul porumbeilor să învingă boala în sine, să deţină proprii săi anticorpi construiți pentru a lupta împotriva virusurilor și bacteriilor din exterior. Prin urmare, antibioticele nu trebuie folosite prea repede, doar dacă este cu adevărat necesar și apoi să se administreze o cură suficient de lungă. Prin administrarea constantă de cure scurte cu antibiotice, propriul sistem imunitar este inhibat, corpul porumbeilor nu are suficient timp pentru a suprima intrușii și a produce anticorpi. Acești anticorpi sunt totuși cruciali pentru uciderea germenilor, dar celulele lor de memorie sunt, de asemenea, extrem de importante pentru a face corpul porumbeilor să acționeze rapid în următoarea infecție și să obțină suficient de mulţi anticorpi. În plus, prea multe antibiotice acționează asupra rezistenței bacteriei în sine, astfel încât bacteriile devin mai puternice, iar organismul devine mai slab pentru a suprima astfel de infecții pe viitor. Expresia “vindecare lentă” e cu siguranță valabila pentru pui și poate ajuta la creșterea rezistenței naturale. Totul depinde, bineînțeles, de momentul în care se întâmplă acest lucru, fie că este sau nu în sezon, în timpul curselor importante, etc. Mesajul este singur: a nu se apela întotdeauna la antibiotice.

Genetica

Dacă este sau nu suficient pentru a produce anticorpi sau pentru a avea un sistem imunitar suficient de puternic, este în mare măsură fixat în genele unui porumbel. La plante acest lucru a fost deja dovedit de mii de ori și mult efort în în manipularea genetică astfel încât să le crescă rezistenţa la insecte şi paraziţi şi, implicit, să fie necesare cât mai puţine insecticide. Putem realiza acest lucru si cu porumbeii. De fapt, lucrăm mereu la o formă de manipulare genetică în programul nostru de reproducere. Încercăm să îi împerechem și să îi încrucișăm, să creștem porumbei care își găsesc drumul spre casă mai repede, porumbei care zboară mai repede. Acum, prin același program de reproducere, putem crește porumbei care sunt mai puternici împotriva infecțiilor externe. Desigur, este o artă și reprezintă marea provocare a fiecărui crescător să găsească un echilibru sănătos, dar, din păcate, tot mai mulți columbofili pierd din vedere acest aspect. Pasionații de porumbei au adesea ochi doar pentru performanțe, ceea ce înseamnă că uneori uită partea de rezistență naturală. Porumbeii care au rezultate bune, dar se îmbolnăvesc rapid, din păcate sunt de cele mai multe ori ajutați cu antibiotice sau alte medicamente. Dar asta e doar o soluție pe termen scurt. Dacă vei continua să reproduci din astfel de exemplare, în timp vei pierde acestă luptă. După cum am spus, ca și columbofil trebuie să găsești amestecul potrivit între performanță și rezistență. Uneori trebuie să îndrăznești să selectezi doar din punct de vedere al sănătății. Un porumbel care performează bine dar este bolnav prea des, fiind nevoie mereu de intervenția cu antibiotice, ar trebui eliminat. Dar, de asemenea, întregul lot ar trebui monitorizat cu atenție. Pe de altă parte, este de asemenea important să se aibă în vedere o selecție strictă de rezistență începând cu tinerii. Dacă un pui trebuie ajutat, se poate face acest lucru, dar dacă se repetă ar trebui eliminat, indiferent de pedigree sau de orice performanță a părinţilor sau fraţilor. De asemenea, porumbeii din perioada de năpârlire sau de iarnă trebuie să fie bine observați, în special exemplarele care se îmbolnăvesc prea rapid. Se poate aplica acest lucru și puilor tardivi care servesc doar ca exemplare de rezervă pentru anul următor, iar aici trebuie să îndrăznim să selectam puterea și capacitatea genetică de a depăși bolile într-un mod natural. Numai așa se poate construi o familie puternică de porumbei.

Perfect încă de la bun început

După cum s-a menționat mai sus, construcția sistemului imunitar la porumbei începe foarte devreme, și anume din ou, de la stadiul de embrion. Prin urmare, este extrem de important ca embrionul să nu treacă printr-o infecție în ou și să existe suficienți nutrienți pentru a asigura o dezvoltare adecvată. Ar fi prea multe de spus despre pregătirea sezonului de reproducție, dar infecțiile cu salmonella sau altele similare sunt excluse. În plus, trebuie să vă asigurați că embrionul are suficienți nutrienți. O dietă bine echilibrată oferă deja o bună parte din acești nutrienți. Pe langa asta, un plus de vitamina A,D,E și mai ales acizii grași omega 3 sunt importanți. Mai ales aceștia din urmă au efect antiinflamator si sunt foarte eficienți pe perioada împerecherii și în primele luni de creștere. Prin urmare, efectul antioxidant al vitaminei E este de asemenea foarte important. Un alt produs care este folosit foarte mult în acest scop este extractul de ginkgo (defender +), cunoscut și ca un antiinflamator natural și un antioxidant care previne deteriorarea celulelor.

Plantele induc imunitatea

În ultimii ani, s-au efectuat numeroase cercetări științifice și s-a descoperit că anumite extracte de plante și uleiuri esențiale au o mare influență asupra imunității. De exemplu, s-a demonstrat că legarea anticorp-antigen și excreția lor a fost mult mai mare la păsările de curte tratate cu extracte de plante. Producția de citokine este, de asemenea, mai mare la aceste animale în comparație cu celelalte din grup. În orice caz, există sute de articole științifice care arată că extractele de plante și uleiurile esențiale au un efect pozitiv asupra sistemului imunitar. Medicina fitogenă este o ramură a științei în creștere rapidă, care deja oferă un răspuns la limitările menționate mai sus (dezvoltarea bacteriilor rezistente) ale medicinei chimice clasice și este o completare deosebit de bună la aceasta. Există 3 moduri în care putem folosi plantele în sportul columbofil. În primul rând, există plantele sau ierburile pure care, de obicei uscate și măcinate, pot fi amestecate ca atare în furaj. Apoi, distingem așa-numitele extracte din plante, iar în final uleiurile esențiale.
Cele mai importante două metode pe care le putem folosi pentru a susține și a stimula sănătatea și apărarea naturală a porumbeilor noștri sunt extractele și uleiurile esențiale, deoarece concentrația de molecule active de plante în extracte și uleiuri este de multe ori mai mare decât ceea ce putem recupera din materialul vegetal uscat. Marea diferență dintre „extracte” și „uleiuri esențiale” este tehnica de extracție. Uleiurile esențiale constă din fracțiunea aromatică a plantelor și sunt extrase prin distilare cu abur, în timp ce așa-numitele extracte conțin părțile nearomatice ale plantelor care sunt îndepărtate din materialul vegetal prin fierbere, înmuiere sau filtrare. Nu din toate plantele se pot obţine uleiuri esențiale, așa că din unele plante putem folosi doar extractele. Pentru a vă face o idee despre concentrația de ingrediente active a unui ulei esențial, de exemplu, puteți presupune că aveți nevoie de 100 până la 200 kg de material vegetal uscat pentru a obține 1 până la 2 kg de ulei esențial! Prin urmare, utilizarea unui ulei esential va da întotdeauna rezultate mult mai bune decât utilizarea materialului vegetal uscat. Uleiurile esențiale și extractele de plante conțin sute până la mii de componente organice, inclusiv monoterpene, sesquiterpene, fenoli, aldehide, cetone, esteri, lactone, flavonoide, cumarine, eteri, oxizi, etc…

Concluzie

Nu în ultimul rând, multe dintre medicamentele din plante utilizate în medicina veterinară conțin antioxidanți naturali puternici. Antioxidanții sunt compușii care elimină așa-numiții „radicali liberi” și astfel protejează țesuturile și funcția lor. Acei „radicali liberi” provoacă multe daune membranelor celulare ale celor mai diverse țesuturi și organe. Efortul intens, precum cel la care porumbeii noștri sunt expuși zilnic în anumite perioade, e una din cauzele principale pentru formarea unor astfel de „radicali liberi”. Cu alte cuvinte, este esențial în aceste situații în care organismul este foarte solicitat (efort mare și/sau pe termen lung) să se asigure un aport suficient de antioxidanți. După cum se vede, efectul produselor vegetale nu poate fi prins pur și simplu sub un singur numitor comun, dar se poate argumenta că efectul benefic al remediilor naturiste poate fi explicat adesea prin aplicarea dublei legi a naturopatiei: întărirea și curățarea. Important de adăugat la acest lucru este că efectele scontate ale produselor vegetale vor depinde foarte mult de pretratarea adecvată a materialului vegetal și de aplicarea tehnicii corecte de extracție.
Important atunci când sunt utilizate la porumbei:
Utilizați extracte de plante care au fost îndelung testate, iar efectul lor asupra păsărilor, de preferință asupra porumbeilor, a fost dovedit științific.
Folositi produse sigure și în care concentrația de extracte și uleiuri este suficient de mare, altfel nu au efect.
Folosiți produsul pentru o perioadă mai lungă de timp, cel mai bine începeți cu administrarea zilnică timp de 10-14 zile și apoi de 3-4 ori pe săptămână.
Folosiți produsele în funcție de perioadă și nevoi, pentru tineri sau văduvi pot exista diferențe în modul de administrare, și consultati-vă în permanență cu oameni cu experiență.