Aflată într-un nou moment de cotitură, aşa cum a mai fost de câteva ori în trecut, columbofilia românească este, din nou, sabotată din interior cu o fervoare vecină cu demenţa. Ici, colo, în câte un judeţ, au început să scoată capul diverşi indivizi, în mare parte certaţi rău cu gramatica limbii române, care profeţesc furtul Federaţiei şi pozează în mesianici apărători ai intereselor columbofiliei. Nu toţi, dar marea lor majoritate sunt portavoci uzate ale unor indivizi obscuri care, până mai ieri, de la înălţimea funcţiilor primite cadou la vârful Federaţiei, trăgeau chiulul, neobosindu-se ca măcar să mimeze că sunt preocupaţi de soarta oamenilor care i-au ales. O altă trăsătură interesantă a acestui cor de bocitoare „plătite“ este aceea că, aproape fără excepţie, reprezintă tot ce a avut mai rău columbofilia românească la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI. „Migraţionişti“ prin tabăra UCPR-ului sau FRSC-ului, sancţionaţi sau sancţionabili ca urmare a „prestaţiilor“ îndoielnice în FNCPR, mulţi dintre cei care clamează acum aşa-zisul furt nu reprezintă nici pe departe un reper moral pentru columbofilii care urmează a-şi alege conducerea la sfârşitul acestei săptămâni. Mai degrabă, o bună parte dintre ei şi-ar găsi locul pe un panou al ruşinii în orice organizaţie care îşi doreşte şi ştie să se preocupe de binele comun al membrilor săi.
Firesc, mulţi dintre noi se întreabă de unde acest val de boceli şi huiduieli la adresa unor membri ai actualei conduceri ai FNCPR şi candidaţi la alegerile pentru stabilirea Consiliului Director al UFCR. Răspunsul este unul simplu pentru cei care aleg să stea strâmb şi să judece drept situaţia. Mai mult ca oricând, în ultimii zece ani columbofilia românească a făcut un salt uriaş în ceea ce priveşte competitivitatea şi corectitudinea campionatului naţional columbofil: Liga Campionilor cum a fost denumit. Treptat, printr-un management eficient şi prin impunerea unor oameni cu „talent“ în funcţii cheie ale Federaţiei, s-a auzit din ce în ce mai rar despre organizări defectuoase ale concursurilor sau încălcări flagrante ale RNS în goana unora după titlurile de campioni naţionali. Hoţia a fost degrabă demascată şi aspru pedepsită (vezi scandalul Operaţiunea „Vlad Ţepeş“), dubla măsură a fost eliminată din judecarea încălcărilor prevederilor regulamentare, iar povestea cu „mergem la Comisie cu o pliantă de pui şi rezolvăm litigiul“ a dispărut cu desăvârşire. Aceste realităţi au lovit crunt într-un anumit grup de interese din columbofilia românească şi au redus drastic influenţele unora, obişnuiţi „să aranjeze cărţile“ astfel încât quinta royală să le pice numai lor sau apropiaţilor lor în mână. Acest grup de interese, unul mărunt, e-adevărat, însă gălăgios, a sesizat o mică oportunitate acum, când urmează a se alege o nouă conducere în cadrul unei noi-vechi organizaţii, şi dă din coate în speranţa de a crea o situaţie conflictuală suficient de mare astfel încât să pună sub semnul întrebării reprezentativitatea viitoarei conduceri a UFCR-ului. Şansele ca acest lucru să se întâmple sunt inexistente deoarece, în stilul caracteristic al oamenilor mărunţi şi fără viziune, aşa-zisa opoziţie a fost incapabilă să genereze o echipă cu care să se prezinte la alegeri. Era şi foarte greu în condiţiile în care, contrar celor petrecute cu zeci de ani în urmă, acum columbofilul român are posibilitatea de a se informa şi este periodic informat despre treburile interne ale Federaţiei. Crescătorul actual înţelege mai mult decât trăiesc cu impresia unii şi preferă, întotdeauna, siguranţa unei echipe care a dovedit că ştie ce să facă şi are voinţa se meargă până la capăt în procesul de modernizare al columbofiliei româneşti, în detrimentul unor „aventurieri“ a căror principală preocupare în ultimii ani a fost să stea pe marginea şanţului şi să chibiţeze populist, inventând situaţii şi acţiuni care nu s-au petrecut vreodată. În columbofilia românească, vremea „aventurierilor“ certaţi cu bunul simţ şi managementul modern a luat sfârşit de mulţi ani, iar naivii dispuşi să dea porumbelul din mână pentru cioara de pe gard sunt foarte puţini!