Prin natura corpului său, porumbelul voiajor este posesorul unor calități fizice fără de care sportul columbofil nu ar putea exista. Ființe deosebit de complexe atât din punct de vedere al fizicului, cât și al psihicului, porumbeii de concurs au una dintre cele mai armonioase alcătuiri fizice din natură. Orice columbofil cunoaște cât este de important ca porumbeii săi să aibă un corp potrivit pentru concursuri, fără defecte majore și, mai cu seamă, cu anumite calități care diferă în funcție de categoria de zbor. Astfel, pornind de la aceste baze, încercăm să răspundem la o întrebare foarte dificilă: Cum trebuie să arate un porumbel destinat curselor de viteză?

Familia Veronica și Gheorghe Șofron (foto), din Brașov, sunt tipul de crescători care nu au nevoie de prea multe cuvinte pentru a fi prezentați. Numeroasele rezultate obținute la nivel național în cadrul curselor de viteză și demifond sunt cele care vorbesc de la sine, aspect care face din soții Șofron o voce foarte autorizată în lumea columbofilă. Pentru că rezultatele se obțin cu porumbei compleți, inclusiv din punct de vedere fizic, iată cum arată, în opinia lui Gheorghe Șofron, porumbelul ideal de viteză: „În primul rând, linia trebuie să fie potrivită pentru cursele de viteză. Este foarte clar că trebuie să fie din linii consacrate zborurilor de viteză și demifond, pentru că nu poți avea pretenții de la porumbei care nu sunt pentru categoria viteză sau demifond să facă rezultate în acest tip de concursuri. Ca și construcție fizică, cel puțin în zona mea, unde zburăm peste munte, nu trebuie să fie un porumbel foarte mare, aș zice că trebuie să aibă o talie mijlocie. În ceea ce privește aripa și forma acesteia, nu trebuie să fie o aripă foarte mare, iar brațul trebuie să fie foarte puternic. Dezvoltarea sternului este importantă, el trebuie să fie puțin mai lung decât la porumbeii de maraton, cu mușchi foarte dezvoltați și cu un piept, în general vorbind, echilibrat. În linii mari, cred că acestea ar fi de spus, desigur neuitând de calitate, care nu înseamnă doar aspect fizic”.

Petrică Cocoș: „Fizicul porumbelului de viteză este asemenea sprinterului”

Un alt nume foarte mare în columbofilia românească și unul dintre cei mai cunoscuți columbofili români în mediul columbofil din străinătate, în special în Belgia și Olanda, este Petrică Cocoș (foto), columbofil care în prezent dezvoltă o frumoasă colaborare cu Sorin Florea. Experiența și cultura sa columbofilă sunt două surse extrem de importante pentru descrierea porumbelului de viteză. Dar la acestea trebuie să mai adăugăm și exercițiul verificării calităților fizice ale unora dintre cei mai buni porumbei care au existat vreodată și care aparțin sau au aparținut crescătorilor celebri din Belgia sau Olanda, porumbei pe care Petrică Cocoș a avut șansa de a îi privi și studia. Așadar, după părerea sa, porumbelul consacrat de viteză poate fi descris astfel: „Porumbelul de viteză clasic este, în primul rând, foarte echilibrat și este tipul de porumbel care are foarte puține defecte. Este un porumbel de talie mijlocie spre mare, cu o vitalitate ieșită din comun. Apoi, este un porumbel foarte inteligent, cu o atenție foarte sporită și cu un simț de orientare formidabil, pentru că orientarea și explozia sunt cele care fac diferența. Musculatura trebuie să fie foarte puternică, în special pentru că au nevoie de o adevărată explozie în startul curselor. Aici putem face o comparație cu atleții, în special când vorbim de musculatură și talie. În atletism, sprinterii se diferențiază clar de alergătorii de maraton. Despre primii ai senzația că sunt culturiști, pe când cei care aleargă în cursele de maraton au o constituție fizică mult mai modestă. La fel este și cu porumbeii. Mai departe, porumbeii de viteză sunt foarte teritoriali și sunt foarte ușor de motivat, pentru că sunt porumbei cu personalitate și țin foarte mult la spațiul lor. Este un aspect foarte ușor de speculat de către columbofili, mai bun chiar și decât văduvia în sine. Porumbeii de viteză au un balans foarte bun. De exemplu, în Olanda sunt căutați porumbeii care au centru de greutate în față, ca pentru sprinteri, dar selecția din acest punct de vedere diferă în Belgia, Olanda, Germania sau România. Penajul trebuie să fie foarte mătăsos, iar porumbelul trebuie să fie foarte închis, foarte bine încheiat, fără să existe rabat de la această regulă. Spatele este foarte puternic, lat, cu umeri foarte puternici, ceea ce arată o foarte bună dezvoltare a organelor. De asemenea, crupa este foarte puternică. În general, sunt porumbei foarte echilibrați, îți transmit această senzație atunci când îi ți în mână. Trebuie să aibă forma unui fus, să semene cu o pară atunci când îl privești”.

Alexe Toma: „La porumbelul de viteză nu pun accent pe forma aripii”

Un alt crescător cu rezultate foarte frumoase la categoria viteză, printre care se numără și participarea la olimpiada columbofilă, este Alexe Toma (foto) din Prahova. În opinia sa, porumbelul de viteză are următoarele caracteristici: „Talia clasică a porumbelului de viteză este mare, spre mijlocie, mai ales în cazul nostru, pentru că jucăm peste munte. Aripa trebuie să aibă pene destul de lungi, iar brațul trebuie să fie unul foarte puternic. Legat de formatul propriu-zis al aripii, sunt foarte mulți crescători care diferențiază porumbeii în funcție de acesta. Eu, personal, nu am pus mare accent pe forma aripii, dar penajul trebuie să fie foarte bun. Aici mă refer la un penaj foarte mătăsos, penele foarte late și ventilate. Nu în ultimul rând, linia din care provine porumbelul trebuie să fie una foarte bună, o linie care a confirmat în cadrul curselor”.