Caras SeverinGGeneralVoliere

Tiberiu Gruia, un columbofil cu peste cinci decenii de activitate la standarde înalte

Columbofilul Tiberiu Gruia, în vârstă de 71 de ani, locuiește în localitatea Bocșa din județul Caraș-Severin și are o activitate columbofilă de peste cinci decenii. Primul său sezon competițional a fost la începutul anilor 1970, pe vremea când porumbeii încă se mai trimiteau la concurs cu trenul. De atunci și până acum a participat în fiecare an la concursuri, iar în semn de recunoștință pentru întreaga sa activitate columbofilă, conducerea Federației Naționale a Crescătorilor de Porumbei din România i-a acordat, la Expoziția Națională Columbofilă 2020 de la Brașov, diploma de „Columbofil de Onoare”.

Despre crescătorul Tiberiu Gruia putem spune că are porumbei de când se știe. Tatăl său deținea deja porumbei de ornament, jucători roller de Timișoara, când Tiberiu Gruia avea vârsta de șapte ani. Primii porumbei de concurs i-a procurat tot prin intermediul tatălui său, iar la vârsta de 16 ani, Tiberiu Gruia a preluat în întregime întreținerea crescătoriei și tot de atunci participă la concursuri.

1968- primul sezon de concursuri

În perioada respectivă, clubul columbofil „096 Bocșa” număra în jur de 20 de membri activi. Un singur ceas constatator, și acela cu doar 12 locuri, împrumutat de la columbofilii din Timișoara, era folosit de toți crescătorii din Bocșa, astfel că era o adevărată competiție și pentru a prinde un loc în ceas și implicit în clasament. „Pentru că tatăl meu se ocupa și de echipa de fotbal din Bocșa și nu avea foarte mult timp, la vârsta de 16-17 ani mi-a încredințat mie porumbeii. Când am participat la primul sezon de concursuri, cred că eram în jur de maxim 20 de crescători. Aveam un singur ceas mecanic cu 12 locuri, pe care îl împrumutase președintele nostru de la cineva de la Timișoara. După ce veneau porumbeii, alergam care mai de care să ajungem la club și să prindem un loc în ceas. Porumbeii îi trimiteam la concurs cu trenul, în Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia, puneam lăzile la bagaje. În țară aveam etape de la Timișoara, Arad, Oradea, Chișineu-Criș și Satu Mare. Peste graniță, porumbeii erau lansați de la Budapesta, Bratislava, Brno, Przemysl și Varșovia. La Varșovia aveam cea mai mare distanță, adică în jur de 700 de km”.

Porumbei Vanbruaene, Van Spitael și Marc Roosens, cultivați de peste 30 de ani

Deși a ajuns la o vârstă venerabilă, Tiberiu Gruia încă mai participă la concursurile cu porumbei organizate de Asociația Columbofilă Caraș-Severin. Se ferește să afirme care este categoria sa preferată, pentru că a participat de când se știe la toate concursurile, indiferent de distanță. Putem spune că are chiar propria familie de porumbei, bazată pe porumbei din liniile Vanbruaene, Van Spitael și Marc Roosens, pe care îi cultivă de mai bine de 30 de ani. „În crescătoria mea nu am avut niciodată mai mulți de 50 de porumbei la începutul sezonului. Cei mai mulți porumbei i-am avut de la Marius Șocâte, din niște porumbei nemți, pripășiți la el. Apoi am mai adus porumbei de la Corneliu Crețulescu, de la Vâlcu, președintele clubului, și mai târziu, de la Ioan Cărmăzan. De mai bine de 30 de ani lucrez cu porumbei Vanbruaene, Van Spitael și Marc Roosens. Am mai avut ceva Janssen și de doi ani de zile am adus ceva porumbei Aarden, dar baza crescătoriei mele sunt porumbeii de Vanbruaene, Van Spitael și Marc Roosens. Erau vremuri în care nu știam prea multe despre linii, boli la porumbei, hrană sau altele. Porumbeii zburau cu grâu și cu porumb. Dacă găseam niște floarea-soarelui era extraordinar”. Cu toate acestea, porumbeii participau la concursuri și soseau destul de bine acasă. De la etape precum Varșovia, de exemplu, unii dintre ei soseau chiar în prima zi, așa cum își amintește Tiberiu Gruia.

Primul contact cu… Paramyxoviroza

În urmă cu 30 de ani, columbofilia românească era încă la început, dar la început erau și bolile care afectau porumbeii crescătorilor de atunci. Tiberiu Gruia își amintește prin ce stări a trecut atunci când porumbeii lui au făcut pentru prima dată Paramyxoviroză, lucru care se întâmpla înainte de Revoluția din 1989. „Pentru că trimiteam porumbeii cu trenul, aveam o foaie de la medicul veterinar, dar atunci nu știam de Tricomonoză, Coccidioză, viermi sau alte boli la porumbei și cred că nici nu aveau porumbeii așa ceva. Înainte de Revoluție am adus câțiva porumbei noi în crescătorie, iar puii lor au făcut Paramyzoviroză. Noi nu știam atunci ce au, am chemat câțiva crescători, un medic veterinar, dar nu au știut nici ei. Am fost nevoit să îi elimin, pentru că se chinuiau foarte rău. Abia apoi am aflat că este o boală împotriva căreia porumbeii trebuie vaccinați. De atunci, am tratat porumbeii și i-am vaccinat în fiecare an”.

Columbofilia văzută după cinci decenii de activitate

Fiind încă membru activ, Tiberiu Gruia poate descrie cu lejeritate cât de mult s-a dezvoltat columbofilia de când activează el ca și crescător. De la un singur ceas pe club, la ceas electronic, de la concursuri care durau câteva zile, la concursuri care se termină în câteva minute, de la hrană de supraviețuire, la diferite amestecuri speciale, sunt doar câteva dintre principalele aspecte revoluționare pentru Tiberiu Gruia. „Pe vremea aceea și porumbeii erau diferiți. Erau mai mari, cu gene și nări pronunțate. Acum e cu totul altceva columbofilia. Sunt ceasuri electronice, hrană specială, tratamente, produse. De mai bine de 10 ani am și eu ceas electronic. E bine că nu mai sunt nevoit să alerg prin volieră după porumbei, să le iau clema de la picior. Nu mai vorbesc de cât de repede sosesc acum porumbeii de la concursuri. Soseau și atunci, dar nu ca acum”.

Așa cum singur mărturisește, cel mai important trofeu din cariera de columbofil a lui Tiberiu Gruia, deși are un palmares destul de bogat, este „Diploma de Onoare”, oferită anul acesta de Federația Națională. Chiar și la 71 de ani, columbofilul din Bocșa așteaptă cu nerăbdare să înceapă sezonul de anul acesta. Privind peste timp, este de părere că cea mai importantă calitate pe care un columbofil este dator să o aibă este răbdarea, fără de care nu crede că se poate ajunge prea departe în sportul cu porumbei voiajori.

Previous post

Mihail Macovschi, o viață cu și despre porumbeii voiajori

Next post

Ion Lungu, un columbofil emblematic al Olteniei

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Racing Pigeons

Racing Pigeons